Făt cel Mic și Merele de Aur

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti, un împărat și-o împărăteasă care se iubeau atât de tare încât barzii se întreceau în cântece care mai de care mai drăgălașe ca să le închine dragostei lor.

Și se iubiră așa de mult că într-o zi roada iubirii lor fu un prunc bucălat, drăgălaș și zâmbăreț nevoie mare. Nu trecu mult timp de la nașterea celui mic, că împăratul dădu poruncă oștirii sale să caute în lung și în lat, în întreaga lume, ca să-i aducă copilului cele mai gustoase fructe, legume și altele de-ale gurii.

Împărăteasa se împotrivi o vreme, zise că feciorul va crește îngâmfat și îndestulat și nu va mai avea dorință a conduce împărăția. Dară într-o zi, se făcea că micuțul nu mai voi a bea lapte și trebui înțărcat înainte de vreme. Atunci împărăteasa fu de acord, după ce căzu puțin pe gânduri, cu doleanțele împăratului.

Ba mai mult, a vrut să facă un ospăț pentru tot regatul cu toate merindele pe care aveau să i le aducă oștenii. Trecură zile, trecură nopți și pruncul creștea văzând cu ochii. În sfârșit, veni timpul ospățului cel mare.

- Măria Ta, îți prezint pere falnice culese din Tărâmul Zânelor! zise un oștean, care prezentă pruncului fructele arătoase.

Doica pasă perele și le dădu celui mic, dară acesta nu voi nici în ruptul capului să le mănânce.

- Măria Ta, îți aduc în fața-ți lapte de capră din Împărăția Elfilor, spuse mândru un altul.

Doica puse laptele într-un ulcior și-l dădu pruncului, care nici de această dată nu voi a mânca.

- Măria Ta, uite cele mai mari și mai aromate roșii din împărăție. Le-am luat de la zgripțuroaica din pădure, prezentă următorul.

La fel, feciorul nu voi să guste nici în ruptul capului. Și trecură câteva zeci de ore și curtenii se înfruptau din toate merindele pe care cel mic le refuzase. Împăratul și împărăteasa își pierdură orice urmă de speranță. Cât de capricios putea să fie un copil de nici măcar un an împlinit?

În tot tărăboiul celor două fețe regale, veni un oștean cu un coș de mere de aur.

- Măria Ta, am fost în Împărăția De Departe și ți-am adus mere fermecate.

Întreaga sală de mese se umplu de râsete și ghionturi. Mere fermecate? Ce vrăjitorie mai e și aiasta?

- LINIȘTE! porunci dârz împăratul și făcu semn doicii să îi ia merele de pe mâini oșteanului întârziat.

Doica luă un cuțit, tăie o bucățică mică de măr și o dădu pruncului. Mare le-a fost mirarea să vadă că odrasla se înfruptă cu mare poftă din gura de măr și ceru mai multe îmbucături. Până la finalul ospățului, feciorul se îndestulă cu tot coșulețul de mere și adormi mulțumit. Împăratul și împărăteasa erau în sfârșit mulțumiți și ei.

- Tu de colo, fă bine și adă-mi încă o sută de coșuri de mere de aur! porunci împăratul.

Și uite așa, cel mic mâncă în fiecare zi mere de aur, de dimineață, la amiază și seara. După câțiva ani, împărăția fu lovită din nou de necaz.

Cel mic nu creștea deloc. Ba dimpotrivă, părea să se micșoreze pe zi ce trece.

Ajunsese să fie atât de mic încât doica îl purta în buzunarele de la rochie și tatăl său îl purta călare pe coroana regală.

Împărăteasa îi ceru împăratului să trimită oștenii după un leac pentru Făt cel Mic, fiindcă așa îi rămase numele și așa i se duse vorba în toată împărăția că-l cheamă. De data aceasta, împăratul nu voi să facă din țânțar armăsar, ci hotârî să se descurce fără ospăț cu mesenii de față.

- Măria ta, îți aduc licoare din mlaștinile fermecate. Se spune că e licoarea pe care a băut-o Făt-Frumos ca să se bată cu zmeii.

Cel mic bău, dară rămase la fel.

- Măria ta, uite lapte de zână cu aromă de iasomie. Se zice că vindecă toate boalele.

Dară fu în zadar și acesta.

- Măria ta, uite ambrozie probiotică cu lapte și vitamine. Vrăjitoarea care mi l-a dat îmi spusă că trebuie băută împreună cu merele de aur și alte merinde prielnice pruncilor. Îmi mai spusă că pruncii au gusturi alese, dară nu întotdeauna le fac bine.

De îndată ce pruncul bău ambrozia, crescu deodată cât trebuie. Împăratul dădu un ospăț în cinstea celui mic și oșteanului care-i scoase din necaz, care ținu trei zile și trei nopți și răsună a veselie și distracție în toată împărăția.

Și trăiră fericiți până la adânci bătrânețe.